Relieful a influenţat forma vetrelor de sat. Cele patru localităţi ce formează comuna Măgura sunt situate într-o regiune deluroasă care se întinde de-a lungul apelor şi drumurilor ce străbat teritoriul comunei. De aici, rezultă şi forma alungită a vetrelor de sat, urmărind firul apelor şi mai ales pârâul Negel , care colectează apele tuturor văilor din zona deluroasă din vestul teritoriului comunei
Intravilanul comunei Măgura urmăreşte in special albia pârâului Negel, pe distanţa de cca. 5,7 km iar satele Crihan, Sohodol şi Dealu Mare s-au dezvoltat pe văi cu întindere redusă de pe dealurile alăturate acestora.
In cadrul raionării geomorfologice, comuna Măgura se găseşte în cea mai mare parte în grupa terenurilor colinare şi a dealurilor subcarpatice, cu suprafaţa în mare parte împădurită, care va constitui în viitorul apropiat zonă de interes turistic şi de agrement a municipiului Bacău.
Cu privire la miscarea tectonica a terenului, în funcţie de datele luate de pe teren, rezultă că în ultimii ani vatra satului Măgura în partea de sud , în punctual numit "Lutăria" şi de-a lungul văii pârâului Negel s-au produs unele alunecări de teren ce-au afectat mai multe gospodării. O parte din acestea s-au mutat în alte zone.
Comuna Măgura se află în zona unui risc asumat seismic. Teritoriul comunei se află în zona seismică de gradul 7. În urma cutremurului din 30 mai 1990 mai multe locuinţe, inclusiv şcolile din comună au avut de suferit degradări ale pereţilor, tavanelor, coşurilor.
Din punct de vedere geologic, pe teritoriul comunei Măgura au fost separate două unităţi stratigrafice, de la est spre vest
- complexul pământurilor loessoide, asimilat terasei superioare a Bistriţei. Acest complex are o răspândire redusă, alcătuind partea înaltă, plană, din partea estică a teritoriului, pe ambele maluri ale pârâului Negel
- complexul argilos deluvial care alcătuieşte stratigrafia rocilor de bază şi a cuaternarului superficial al zonei deluroase dar şi a micilor lunci ale pâraielor. Acest complex ocupă cea mai mare parte a teritoriului comunei, în cadrul jumătăţii vestice fiind unitar.
Comuna nu este expusă unor riscuri naturale deosebite, alunecările de teren fiind numai locale şi de mică amploare iar pârâurile au albii bine conturate şi secţiuni corespunzătoare preluării unor debite crescute.
Alunecările de teren sunt rare, în special datorită constituţiei geologice a zonei deluroase în care predomină rocile marnoase şi nisipoase, cu umiditate mică dar şi acoperirii cu păduri a unei mari suprafeţe a extravilanului.
Cea mai periculoasă zonă privind apariţia unor alunecări de teren este viroaga de la sud de DN 11, în punctul “Popasul cu pini”, loc în care alunecările superficiale se manifestă ciclic, în anii cu precipitaţii abundente.
În partea centrală a satului Crihan, pe DJ 119 B, se găseşte o mică zonă cu teren umed, cu izvoare de pantă şi înclinare mare a reliefului, fiind susceptibilă apariţia unor alunecări de teren.